Povestiri cu morală - Povestea măgarului

Într-o zi, măgarul unui țăran căzu într-un puț fără apă. Pentru că oricum puțul era fără apă iar măgarul era bătrân, ţăranul hotărî că nu merită osteneala să se chinuie să scotă afară măgarul ci mai bine să astupe puțul cu pământ și să îngroape acolo măgarul.

    Așa că își chemă câțiva vecini și se apucară de treabă. Când măgarul simți pământul aruncat pe spatele lui, începu să zbiere. Dar nu după mult timp se făcu liniște în puț. Țăranul se uită în puț să vadă ce s-a întâmplat. Mirat, ţăranul văzu cum la fiecare lopată de pământ aruncată pe spatele măgarului, acesta se scutură și pășea deasupra lui. Nu după mult timp, puțul era aproape plin de pământ, iar măgarul sări afară din el.
    Nu lăsa ca problemele vieții sau răutatea oamenilor să te îngroape ci scutură-le de pe tine, fă un pas înainte și ridică-te mai sus.

Povestiri cu morală - Lasă îngrijorările,

    In timp ce un psiholog preda managementul stresului la o clasa, el ridică un pahar cu apa. Mulți din clasa așteptau ca el să întrebe dacă paharul este plin pe jumătate sau gol pe jumătate. În schimb, cu un zâmbet pe față, el a întrebat: „Ce greutate are acest pahar cu apă?”
    Răspunsurile au variat între 100 și 200 de grame. El a răspuns: „Greutatea exactă nu conteaza. Contează cât de mult îl țin în mână. Dacă îl țin în mână un minut nu voi avea nici o problemă. Dacă îl țin în mană o oră, mă va durea mâna. Dacă îl țin în mână o zi întreagă, îmi voi simți brațul amorțit și paralizat. În fiecare caz, greutatea paharului nu se schimbă, dar cu cât îl țin mai mult în mână, mi se va părea mai greu.”
    Apoi el continuă: „Problemele și îngrijorările din viața noastră sunt ca acel pahar de apă. Dacă ne gândim puțin la ele, nu se întîmpla nimic. Dacă le frământăm un pic mai mult în mintea noastră, o să ne doară capul. Dacă toată ziua ne vom concentra pe problemele și temerile noastre, ele ne vor paraliza și ne vor face incapabili de a face ceva.”
    Este important să ne eliberăm cât mai rapid de griji și probleme. Nu purta toată ziua cu tine problemele și îngrijorările tale. Lasă cât mai rapid paharul din mână jos.

Povestiri cu morală - Învăță din greșeli

            În incercarea de a găsi un filament bun pentru becuri, Thomas Edison a testat două mii de materiale diferite. Atunci când nici unul nu a funcționat satisfăcător, asistentul său s-a plans: „Toată munca noastră a fost în zadar. N-am învățat nimic.”
            Dar Edison a răspuns foarte încrezător: „O, am parcurs un drum lung și am învățat multe. Noi știm că există două mii de elemente pe care nu le putem folosi pentru a face un bec  bun.”

Povestiri cu morală -Cum să găsești fericirea

       Odată, un grup de 50 de persoane participau la un seminar.

       Deodată, vorbitorul s-a oprit și a dat fiecărei persoane câte un balon și i-a rugat să-și scrie numele cu un marker pe balonul primit. Apoi au fost adunate toate baloanele și puse într-o altă cameră.

       După aceea li s-a cerut participanților să meargă în camera cu baloanele și li s-a dat cinci minute pentru a-și gasi fiecare balonul cu numele lor.

       Toți au căutat cu frenezie, împingându-se unii pe alții și creând un haos total. După cinci minute de căutări, nici unul nu putuse să-și găsească propriul balon.

       După aceea li s-a cerut să prindă fiecare un balon la întâmplare și să îl dea aceleia al căruia nume este scris pe el. În câteva minute fiecare participant avea balonul cu numele lui.

       Vorbitorul spuse: „Exact așa se întâmplă în viețile noastre. Fiecare caută în mod haotic după fericirea lui, fără să știe unde se află. Noi găsim fericirea noastră făcând pe alții fericiți”.

Povestiri cu morală - Plătită în întregime, cu un pahar de lapte

        Într-o zi , un băiat sărac care vindea lucruri din ușă în ușă, pentru a-și plăti școala , îi era foarte foame și nu avea decât un bănuț în buzunar. El se gândi ca la următoarea casă unde va intra să ceară ceva de mâncare.

        Când o femeie tânără și frumoasă îi deschise ușa, el își pierdu curajul, și în loc să ceară ceva de mâncare el ceru un pahar cu apă. Femeia s-a gândit totuși că i-ar putea fi foame, și i-a adus un pahar mare cu lapte.

        După ce a băut încet laptele, băiatul a întrebat: „Cât vă datorez?”

„Nu-mi datorezi nimic”, a răspuns femeia. „Mama ne-a învățat să nu luăm plată când facem un bine”.
El a zis:„ Atunci, vă mulțumesc din toată inima mea .”
        Când băiatul Howard Kelly a plecat din această casă, el nu s-a simțit doar mai puternic din punct de vedere fizic, dar și credința lui în Dumnezeu a fost mai puternică. El era tot mai hotărât să lupte și să meargă înainte.

        După ani buni, aceea femeie s-a îmbolnăvit grav. Medicii locali s-au declarat neputincioși și au trimis-o într-un oraș mare la niște medici specialiști.
   Dr. Howard Kelly a fost chemat să o consulte. . Când a auzit numele orașului de unde este pacienta, o lumină ciudata i s-a aprins în ochi. A mers îndată în salonul pacientei pentru a o vedea. El a recunoscut-o pe femeia care îi dăruise paharul cu lapte. In zilele următoare a facut tot ce i-a stat în putință pentru a salva viața acestei femei, dându-i o atenție deosebită.
        După o luptă grea, bătălia a fost câștigată. În urmă, Dr. Kelly a cerut nota de plată pentru tratamentul acestei femei pentru un aviz final. Se uită la hârtie, scrise ceva pe marginea ei, si apoi o trimise la pacientă.

        Femeia se temea să se uite peste nota de plată, fiind sigură că îi va lua tot restul vieții ca s-o plătească. In cele din urmă se uită și și îi atrase atenția câteva cuvinte scrise pe marginea notei de plată: „Platită în întregime, cu un pahar de lapte”

Povestiri cu morală - Teddy

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

 

Povestiri hazlii - Copilul și femeia gravidă

Un băiețel cam de trei ani se afla împreună cu mama lui in sala de aşteptare al unui cabinet medical, plimbându-se încoace si încolo. Deodată se opri in fața unei femei gravide și o întreba:
- De ce aveți burta așa de mare?
- Am un bebeluș acolo, îi răspunse femeia.
- Este bebelușul in burtă? Întrebă copilul mirat.
- Da, este acolo, spuse ea.
- Este un bebeluş cuminte? Întrebă copilul cu o privire nedumerită.
- Da, este foarte cuminte, răspunse femeia.
Surprins şi șocat, băiețelul continuă:
- Atunci de ce l-ați mâncat?